Definita cuvantului organogen
ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu organogen
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfinăVezi nota. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfuric. – Din fr. hydrogène. Vezi definitia »
SAPROGÉN, -Ă adj. (despre microorganisme) care produce putrefacția. (< fr. saprogène) Vezi definitia »
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain. Vezi definitia »
AUSTEN [ɔstin], Jane (1775-1817), prozatoare engleză. Romane realist-clasice evocînd universul provincial („Mîndrie și prejudecată”), cu ironie și finețe analitică. Vezi definitia »
ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam]. Vezi definitia »