CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. ◊ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – Din sl. klej. Vezi definitia »

a avea darul beției / suptului expr. a fi alcoolic, a consuma multe băuturi alcoolice Vezi definitia »

BÓBSLEI s. n. (Sport) Bob³. – Engl. bobsleigh. Vezi definitia »

RĂSURÉI s. m. pl. Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare. – Răsură² + suf. -ei. Vezi definitia »

poléi² s.m. pl. (reg.) nume dat unor ființe supranaturale din basme. Vezi definitia »