MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (Gram.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. – Din fr. multiplicatif. Vezi definitia »

OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif) Vezi definitia »

SEMIOCLUSÍV, -Ă adj., s. f. africat(ă). (< engl. semi-occlusiv) Vezi definitia »

INEXPRESÍV, -Ă, inexpresivi, -e, adj. Care este lipsit de expresivitate; neexpresiv, șters. – Din fr. inexpressif. Vezi definitia »

DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv) Vezi definitia »