frînghíe (-íi), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s. m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s. n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuță, s. f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s. f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

ispravlénie s.f. (înv.) faptă bună; realizare. Vezi definitia »

TELIGENÍE s. f. producerea de urmași în majoritate sau în exclusivitate femeli. (< fr. thélygénie) Vezi definitia »

PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie]. Vezi definitia »

ARTERIOPATÍE, arteriopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile pereților arteriali. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériopathie. Vezi definitia »