Definita cuvantului orografie
OROGRAFÍE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orografie
ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. Vezi definitia »
IMPLÓZIE s.f. 1. (op. explozie) Pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. (Fon.) Momentul inițial al articulării unei consoane oclusive. [Var. imploziune s.f. / < fr. implosion]. Vezi definitia »
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan2 + suf. -ie. Vezi definitia »
ZOONOMÍE s. f. totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală. (< fr. zoonomie) Vezi definitia »
BIOECOLOGÍE s. f. ecologie a plantelor și animalelor. (< bio- + ecologie) Vezi definitia »