Definita cuvantului caraftă
caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraftă
MENOPÁUZĂ s. f. Fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a încetării funcției ovariene. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. ménopause. Vezi definitia »
ASTACICULTÚRĂ s. f. ramură a acviculturii care se ocupă cu creșterea și exploatarea rațională a racilor. (cf. lat. astacus, rac) Vezi definitia »
VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale].
Vezi definitia »
BATRACOCULTÚRĂ s. f. ranicultură. (< batraco- + -cultură2) Vezi definitia »
DÂRJÁLĂ, dârjale, s. f. (Reg.) 1. Băț lung și gros; bâtă, ciomag, măciucă; p. ext. mâner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. și: dârjele] – Bg. dăržalo. Vezi definitia »