Definita cuvantului caragroș
caragróș (-și), s. m. – Veche monedă turcească, ce a circulat în sec. XVIII și XIX. Valora 3 piaștri și 13 parale în 1800. Tc. kara guruș (Șeineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caragroș
imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș. Vezi definitia »
făcăiáș, făcăiáșe, s.n. (reg.) arborele sau fusul unei pietre de moară; mică turbină de moară. Vezi definitia »
BURDÚȘ s. n. v. burduf. Vezi definitia »
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. Vezi definitia »
BAZINÁȘ, bazinașe, s. n. Diminutiv al lui bazin. – Bazin + suf. -aș. Vezi definitia »