Definita cuvantului caraul
caraúl (-li), s. m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colț al clasei. – Var. caraulă, s. f. Mr. cărăule, megl. cărăul. Tc. karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraul
Pixul este obiectul cu care poti scrie pe foaie Vezi definitia »
AÚL, aule, s. n. Sat de munte în Crimeea, Caucaz și Asia Centrală. – Din rus. aul. Vezi definitia »
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. autovéhicule. Vezi definitia »
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. Vezi definitia »
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. Vezi definitia »