Definita cuvantului opercul
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu opercul
caraúl (-li), s. m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colț al clasei. – Var. caraulă, s. f. Mr. cărăule, megl. cărăul. Tc. karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula. Vezi definitia »
mul, muli, s.m. (înv.) 1. catâr. 2. (s.n.) muselină. Vezi definitia »
Studiul semnificației și formei cuvintelor Vezi definitia »
sălăgeánul s.n. art. (reg.) numele unui dans popular de perechi; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
rustémul (dans) s. n. art., neart. rustém Vezi definitia »