MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adj. (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; p. ext. spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din fr. magnétique, germ. magnetisch. Vezi definitia »

OMOCÉNTRIC, -Ă adj. v. homocentric. Vezi definitia »

ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologique. Vezi definitia »

HODOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la hodometrie. [Var. odometric, -ă adj. / < fr. hodométrique]. Vezi definitia »

CLIMATOGRÁFIC, -Ă, climatografici, -ce, adj. De climatografie. – Din fr. climatographique. Vezi definitia »