gérmen (gérmeni), s. m. – 1. Sămînță care dă naștere unei ființe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinație, s. f.; germinativ, adj.; Germănar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creație a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal. Vezi definitia »

ECZEMATOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe) care provoacă eczeme. (< fr. eczématogène) Vezi definitia »

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »

termen relativ nou (cu referinta la romanele fantastice) desemnind situatii de involutie sau dezastru (umanșocial,economic)çare pot surveni in urma unuor aplicari nucontrolate a tehnicii/tehnologiei/stiintei ori o degradare a raporturilor sociale (utilizarea descoperirilor stiintifice si tehnice in scopuri meschineçriminale etc.) Vezi definitia »

MIELOGÉN, -Ă adj. (despre leucocite) care își are originea în măduva osoasă. (< fr. myélogène) Vezi definitia »