EDAFOLOGÍE s. f. 1. studiul formării compoziției și influenței solului asupra organismelor vii; știința solului; ecopedologie. 2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici. (< fr. édaphologie) Vezi definitia »

APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Punere în practică. ♦ (Concr.) Broderie aplicată. 2. Fig. Aptitudine, talent. A avea aplicație la desen. ♦ (Înv.) Râvnă, silință. – Fr. application. Vezi definitia »

PSIHOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

POLIGINÍE s. f. 1. însușire a unei plante de a avea mai multe pistile sau de a fi poligamă (II). 2. caracterul societăților de insecte care au mai multe „regine”. (< fr. polygynie) Vezi definitia »

OMATIDÍE s.f. Fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuși ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici]. Vezi definitia »