Definita cuvantului contemplație
CONTEMPLÁȚIE, contemplații, s. f. Atitudine, stare a celui care contemplă, faptul de a contempla; meditație. – Din fr. contemplation, lat. contemplatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemplație
STEREOTOMÍE s.f. Parte a tehnicii care studiază metodele de tăiere, de fasonare și de îmbinare a corpurilor solide folosite în industrie și construcții. [Gen. -iei. / < fr. stéréotomie, cf. gr. stereos – solid, tome – tăiere]. Vezi definitia »
COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil1. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + suf. -ărie. Vezi definitia »
văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile Vezi definitia »
URANOMETRÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor interastrale. [Gen. -iei. / < fr. uranométrie]. Vezi definitia »
STEREOOFTALMOSCOPÍE s. n. examinare a interiorului ochiului cu ajutorul stereooftalmoscopului. (< engl. stereoophtalmoscopy) Vezi definitia »