Definita cuvantului catilinar
catilinár (catilináră), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu catilinar
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. Vezi definitia »
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za2 + suf. -ar. Vezi definitia »
OSTIÁR s. m. (la romani) portar. (< lat. ostiarius) Vezi definitia »
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. – Din fr. réclusionnaire. Vezi definitia »
ORÂNDÁR, orândari, s. m. (Înv., reg.) 1. Arendaș. 2. Cârciumar, hangiu. – Orândă2 + suf. -ar. Cf. ucr. orendar. Vezi definitia »