CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros]. Vezi definitia »

LITOTRITÍE s. f. operație prin sfărâmarea calculilor vezicali. (< fr. lithotritie) Vezi definitia »

COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation) Vezi definitia »

AUTOFILÍE s. f. narcisism. (< fr. autophilie) Vezi definitia »

INANÍȚIE s.f. Slăbiciune fizică extremă, provocată de o alimentație insuficientă. [Gen. -iei. / cf. fr. inanition, it. inanizione, cf. lat. inanitio]. Vezi definitia »