ALBINÍȚĂ, albinițe, s. f. Diminutiv al lui albină; albinioară, albinușă, albinuță. – Albină + suf. -iță. Vezi definitia »

ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. Vezi definitia »

ACETILÚRĂ, acetiluri, s. f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. – Din fr. acétylure. Vezi definitia »

BLEÁNDĂ², blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. Vezi definitia »

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac². Vezi definitia »