ACERĂ, acere s.f. (reg.) Acvilă, vultur Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »

PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse) Vezi definitia »

BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma. Vezi definitia »

HEMOSIDERÍNĂ s. f. pigment bogat în fier, prezent în ficat. (< fr. hémosidérine) Vezi definitia »