FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis. Vezi definitia »

ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette. Vezi definitia »

TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Livr.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. Vezi definitia »

RÁMĂ², rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame. Vezi definitia »

năcârcoáță, năcârcoáțe, s.f. (reg.) femeie pisăloagă. Vezi definitia »