CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise. – Lat. crepatura. Vezi definitia »

GEOMORFÓZĂ s. f. barimorfoză. (< fr. géomorphose) Vezi definitia »

PÉGULĂ s. f. materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului. (< it. pegola) Vezi definitia »

MÂNDRULÍȚĂ, mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță. Vezi definitia »

BIZANTINÍSTICĂ s.f. Bizantinologie. [Gen. -cii. / < germ. Byzantinistik]. Vezi definitia »