Definita cuvantului paleocen
PALEOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. paléocène, cf. gr. palaios – vechi, kainos – recent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu paleocen
SPODÚMEN s. n. Silicat natural de litiu și de aluminiu, de culoare albă-cenușie, galbenă-verzuie sau violetă, cu luciu sidefiu. – Din fr. spodumène. Vezi definitia »
VITRÉN s. n. vitrit (1). (< germ. Vitren) Vezi definitia »
SIALOGÉN, -Ă adj. Care provoacă salivație. [Pron. si-a-. / < fr. sialogène]. Vezi definitia »
COLAGÉN s. n. proteină complexă din țesutul conjuctiv, osos și cartilaginos. (< fr. collagène) Vezi definitia »
NEOMORFOGÉN, -Ă adj. (despre factori) care produce neomorfoză. (< fr. néomorphogène) Vezi definitia »