AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. Aerisire. [Pr.: a-e-] – Aerisi + suf. -eală. Vezi definitia »

LĂIȚÚCĂ, lăițuci, s. f. (Reg.) Lăicioară. [Pr.: lă-i-] – Din la(v)iță + suf. -ucă. Vezi definitia »

CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite. Vezi definitia »

PESTILÉNȚĂ, pestsilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz. Vezi definitia »

acetaldehídă (-ce-tal- / -cet-al-) s. f., g.-d. art. acetaldehídei; pl. acetaldehíde Vezi definitia »