SICOFÁNT¹ s. m. 1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunțau pe contrabandiștii de smochine; (p. ext.) denunțător. (< fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes) Vezi definitia »

element al razboiului de tesut, constand din doua bare paralele din lemn si care separa sulul de urzeala de spatiul itelor Vezi definitia »

IMANÉNT, -Ă adj. propriu naturii, esenței obiectului, care acționează din interiorul lui; intrinsec. (< fr. immanent, lat. immanens) Vezi definitia »

MARCESCÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) Care nu cade toamna, rămânând veștejită pe ramuri până primăvara. [< fr. marcescent, cf. lat. marcescere – a se veșteji]. Vezi definitia »

CONTONDÉNT, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant. Vezi definitia »