EXTÍNCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio) Vezi definitia »

HUNGAROLOGÍE s. f. hungaristică. (< germ. Hungarologie) Vezi definitia »

ETNOGENÍE s. f. etnogeneză (1). (< fr. ethnogénie) Vezi definitia »

SÉPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr. sépia, lat. sepia) Vezi definitia »

DIHOTOMÍE s.f. 1. Diviziune în două părți, grupe sau specii; bifurcare. 2. (Log.) Împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni, care epuizează întreaga sferă a noțiunii împărțite. [Gen. -iei, var. dicotomie s.f. / < fr. dichotomie]. Vezi definitia »