Definita cuvantului spărgălui
spărgăluí, spărgăluiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu spărgălui
CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. Refl. A obține, a-și procura; a încăpui. – Din magh. kapni. Vezi definitia »
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Onomatopee. Vezi definitia »
PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui. Vezi definitia »
vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu. Vezi definitia »
TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui. Vezi definitia »