cinghél (cinghéluri), s. n. – 1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel. Vezi definitia »

cercél (cercéi), s. m. – 1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Lat. cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, s. m. (marchitan); cercelărie, s. f. (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adj. (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, s. m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s. m. (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucov. Vezi definitia »

șrapnél (-le), s. n. – Proiectil. – Var. șrapnea. Fr. shrapnell, din engl. Vezi definitia »

CEFALOCÉL s.n. (Biol.) Denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele și encefalocele. [< fr. céphalocèle]. Vezi definitia »

SCORȚĂRÉL, scorțărei, s. m. Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb, cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit, care își face cuibul în scorburi; scorțar (2), scorțăraș (Certhia familiaris). – Scorțar + suf. -el. Vezi definitia »