híbă (híbe), s. f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s. f. (lipsă, nevoie), din mag. hi. Vezi definitia »

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță. Vezi definitia »

ciupercă microscopică unicelulară, care se înmulțește prin înmugurire. Pricipalele levuri patogene pentru om sunt Candida albicans și Cryptococcus neoformans; unele levuri se folosesc în terapeutică. sursa: Dicționar Medical, ed. Ceres, 1998 Vezi definitia »

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă², șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă, -e s. f.] – Din fr. cabriolet. Vezi definitia »

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúste Vezi definitia »