văsuléț s. n. pl. văsuléțe Vezi definitia »

curúț (curúți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria. Vezi definitia »

pescúț, pescúți, s.m. (reg.) 1. peștișor. 2. fiecare dintre mușchii coloanei vertebrale situați deasupra rinichilor, la porc. 3. pasăre numită și pescărel. 4. stânjenel, iris. Vezi definitia »

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. Vezi definitia »

puț (púțuri), s. n. – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Lat. pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puțar, s. m. (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius. Vezi definitia »