EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: ainștáiniu] – Din fr. einsteinium. Vezi definitia »

PRINCÍPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc. 2. lege de bază a unei științe, arte etc. 3. element primordial, cauză primară a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. regulă, normă de acțiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ în ~ = din punct de vedere teoretic, în general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe) Vezi definitia »

TECHNÉȚIU s. n. elemente radioactiv sintetic, cu densitate mare, greu fuzibil, asemănător cu reniul. (< fr. technétium) Vezi definitia »

CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium) Vezi definitia »

EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. Vezi definitia »