URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo). Vezi definitia »

pistosí (pistosésc, pistosít), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă. Vezi definitia »

PULSI¹- v. pulso¹-. Vezi definitia »

PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). Vezi definitia »

BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi. Vezi definitia »