FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula. Vezi definitia »

DEGRINGOLÁDĂ s.f. Prăbușire, rostogolire. ♦ (Fig.) Decădere progresivă, treptată, ruinare. [< fr. dégringolade]. Vezi definitia »

PATRILINIARĂ [adj. f.?] 1) Despre familiile care sunt legate pe parte bărbătească, cu rude provenite din același tată. Statutul tatălui era unul cu substrat mitic. În limbile indoeuropene existau doi termeni pentru tată: pater (predominant ca utilizare mitologică – Jupiter = Dyeu pater!) și atta (ca adresare familială). Se poate delimita familia extinsă patriliniară, atunci când familiile sunt legate pe linie bărbătească, iar când legatura este stabilită pe linie feminină se numește matriliniară Vezi definitia »

CINOÁCĂ s.f. Polonic; regionalism din Transilvania, zona Sălaj. – Et. nec. Vezi definitia »

LIZEÚZĂ, lizeuze. s. f. (Franțuzism) Un fel de bolero purtat de femei peste cămașa de noapte. [Pr.: -zö-] – Din fr. liseuse. Vezi definitia »