CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș. Vezi definitia »

lógoș (lógoșă), adj. – Foarte mic, pitic. Origine necunoscută. Sec. XVII, înv. – Der. logoși, vb. (înv., a micșora). Vezi definitia »

priporáș, priporáșe, s.n. (reg.) un fel de șal pe care-l poartă unii flăcăi de la țară. Vezi definitia »

PICIORÚȘ, piciorușe, s. n. 1. Diminutiv al lui picior (1); picioruț. 2. Punct de lucrătură la o împletitură cu croșeta. 3. Organ al mașinii de cusut care asigură presarea și deplasarea materialului în timpul coaserii lui. – Picior + suf. -uș. Vezi definitia »

ghiulúș (-șuri), s. n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »