Definita cuvantului spunător
spunătór, spunătoáre, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu spunător
CULTIVATÓR s.n. Mașină agricolă pentru fărâmițarea și afânarea pământului arat. // s.m. și f. Persoană care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur]. Vezi definitia »
FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor. Vezi definitia »
MATADÓR s.m. Toreador căruia în lupta cu taurii îi revine sarcina să ucidă animalul. [< sp., fr. matador, germ. Matador, cf. sp. matar – a ucide]. Vezi definitia »
urciór (-oáre), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16). Vezi definitia »
TRETIÓR, -OÁRĂ, tretiori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui tretin. Vezi definitia »