joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura. Vezi definitia »

BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Pop.) 1. Vas de lemn în care se păstrează diferite produse. 2. Stup de albine făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură; știubei. 3. Ghizd de fântână. – V. budăi. Vezi definitia »

noí², noiésc, vb. IV (înv.) a (se) înnoi. Vezi definitia »

POHÓI s. n. v. puhoi. Vezi definitia »

CERCELÓI, cerceloi, s. m. Augmentativ al lui cercel. – Cercel + suf. -oi. Vezi definitia »