BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya. Vezi definitia »

șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj. Vezi definitia »

norói (noroáie), s. n. – Glod, clisă, nămol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a mișca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzătoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabilă. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare să provină din rom., deoarece ne-am fi așteptat la naroj, ca în sl. – Der. (î)noroi, vb. (a înămoli, a înglodi; a tencui); noroială, s. f. (nămol, glod); noroios, adj. (cu noroi). Vezi definitia »

BORZOÍ, borzoiesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre păr, blană etc.) A se zbârli. – Din magh. borzolni. Vezi definitia »

țăpói, țăpoáie, s.f. (reg.) 1. furcă de fier cu coada lungă pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. căpriorul din mijloc de la casele țărănești. 3. târnăcop. 4. unealtă de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit. Vezi definitia »