DESCENSIÚNE s. f. coborâre, scădere. (< lat. descensio) Vezi definitia »

CETONE (‹ fr., {s} gr. [a]cetone) s. f. pl. Compuși organici care conțin una sau mai multe grupări carbonil legate de cîte doi radicali organici diferiți, saturați sau nesaturați, ciclici sau aciclici. Utilizate ca solvenți, intermediari în sinteza organică etc. Vezi definitia »

DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-. – Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis. Vezi definitia »

ILAȚIÚNE s. f. aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii, atunci când o persoană se călugărește. (< fr. illation, lat. illatio) Vezi definitia »

șteploáne s.f. (reg.) scândura din partea de jos a pervazului ferestrei. Vezi definitia »