Definita cuvantului panegiric
PANEGÍRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate. 2. Elogiu, laudă. ♦ Tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare. [Pl. -ce, -curi. / < fr. panégyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu panegiric
ASIÁNIC, -Ă adj. referitor la asianism, propriu asianismului. (< germ. asianisch) Vezi definitia »
HERÁLDIC, -Ă I. adj. referitor la heraldică. II. s.f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr. héraldique) Vezi definitia »
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. Vezi definitia »
PSIHIÁTRIC, -Ă adj. Referitor la psihiatrie. [Pron. -hi-a-. / < fr. psychiatrique]. Vezi definitia »
SIMÉTRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique. Vezi definitia »