chimerléu, chimerléuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la șteampurile de sfărâmat rocile aurifere. Vezi definitia »

ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. – [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai. Vezi definitia »

PNEUMOPERITONÉU s. n. prezența de aer în peritoneu. (după fr. pneumopéritoine) Vezi definitia »

ipogéu s.n. (înv.) construcție subterană unde cei vechi își depuneau morții. Vezi definitia »

BOIELDIEU [bualdiö], François Adrien (1775-1834), compozitor romantic francez. Opere comice („Califul din Bagdad”, „Doamna albă”). Vezi definitia »