pielí, pielésc, vb. IV (pop.) a jului (de piele sau de coajă). Vezi definitia »

herdelí, herdelésc, vb. IV (înv.) a lucra, a se ocupa cu ceva. Vezi definitia »

făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băț. – Var. făcălui. Creație expresivă, după cum o indică terminația caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminații, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleț, s. n. (băț cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 și Scriban îl derivă din mag. fa-kalán „lingură de lemn” și îl consideră drept bază a celorlalți der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s. f. (făcăleț, vergea); făcăluitură, s. f. (terci); făcău, s. n. (cep de moară de apă), după ipoteza puțin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piuă”. Vezi definitia »

CÓLI² s. m. bacterie din flora microbiană intestinală. (< coli/bacil/) Vezi definitia »

smiclí, pers. 3 sg. smicléște, vb. IV (înv.) 1. a fulgera. 2. (despre obiecte sau corpuri cerești) a străluci. Vezi definitia »