FÂȘCÂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a fâșcâi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). Vezi definitia »

URUÍT, -Ă, adj. v. urluit. Vezi definitia »

GHEMUÍT¹, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. Vezi definitia »

NUTRÍT, -Ă, nutriți, -te, adj. 1. Care a fost alimentat, hrănit. 2. Fig. (Despre sentimente, idei) Care a fost intreținut, cultivat, purtat în suflet sau în minte. – V. nutri. Vezi definitia »

țăhuít, țăhuíturi, s.n. (reg.) 1. lătrat de câine (când urmărește vânatul). 2. chefnit. Vezi definitia »