SINGULÁR, -Ă I. adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de lucruri etc. II. adj. 1. care se referă, care privește pe unul singur. ♦ (log.) judecăți ĕ = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobișnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemnează ceea ce aparține unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier) Vezi definitia »

CHANDANNAGAR (CHANDERNAGOR), oraș în NE Indiei (Bengalul de Vest), pe rîul Hooghly, la N de Calcutta; 101,9 mii loc. (1981). Ind. bumbacului, iutei și mobilei. Enclavă franceză fundată în 1673 de Compania Franceză a Indiilor de Est („India franceză”), ocupată de englezi (1757-1763, 1794-1816) și încorporată Indiei în 1950. Muzeu. Universitate. Vezi definitia »

CVASISTELÁR, -Ă, cvasistelari, -e, adj. (Astron.; despre corpuri cerești) A cărui structură este asemănătoare stelelor. – Cvasi + stelar. Vezi definitia »

ALLENDE NAGAR v. Hyderabad (1.). Vezi definitia »

sertar, sertare s. n. (intl.)buzunar. Vezi definitia »