Definita cuvantului singular
SINGULÁR, -Ă I. adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de lucruri etc. II. adj. 1. care se referă, care privește pe unul singur. ♦ (log.) judecăți ĕ = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobișnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemnează ceea ce aparține unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu singular
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius. Vezi definitia »
hambár (hambáre), s. n. – 1. Magazie de grîne, grînar. – 2. Covată, albie. – 3. (Înv.) Cală. – 4. (Arg.) Tabacheră. – Mr. ambare, megl. ambar. Tc. (per.) ambar (Hesseling 38; Șeineanu, II, 202; Lokotsch 777; Berneker 28), cf. ngr. ὰμπάρι „cală”, alb., bg., sb., rut., rus. ambar, mag. hámbár (cf. Gáldi, Dict., 92). Vezi definitia »
spinărár, spinăráre, s.n. (înv.) curea de la ham, așezată pe spinarea cailor. Vezi definitia »
SUBLOCATÁR, -Ă s.m. și f. Subchiriaș. [După fr. sous-locataire]. Vezi definitia »
TRICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de trei sute de ani. II. s. n. al treilea centenar. (< fr. tricentenaire) Vezi definitia »