COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur]. Vezi definitia »

ELECTROFÓR s.n. Aparat de laborator cu care se demonstrează apariția electricității prin influență electrostatică. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / < fr. électrophore, cf. fr. électro-, gr. phoros – care poartă]. Vezi definitia »

BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. Diminutiv al lui bold. Vezi definitia »

EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur]. Vezi definitia »

ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor. Vezi definitia »