PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige) Vezi definitia »

ACTÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, extras din minereurile din care s-a scos radiul. [Pron. -niu., var. actinium s.n. / cf. fr. actinium, germ. Aktinium]. Vezi definitia »

OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire]. Vezi definitia »

undulatóriu, undulatórie, adj. (pop.) ondulator. Vezi definitia »

CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici). Vezi definitia »