Definita cuvantului nor
NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ♦ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nor
nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit. Vezi definitia »
ANTREPRENÓR, -OÁRE s. m. f. conducător al unei antreprize. (< fr. entrepreneur) Vezi definitia »
FOLCLÓR s.n. 1. Totalitatea tradițiilor, a obiceiurilor și a creațiilor artistice populare ale unei țări sau ale unei regiuni. 2. Știința care studiază creațiile și tradițiile populare; folcloristică. [Scris și folklor. / < fr. folklore, engl. folklore < folk – popor, lore – știință]. Vezi definitia »
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur. Vezi definitia »
năvrăpitór, năvrăpitóri, s.m. (înv.) năvălitor, agresor; uzurpator. Vezi definitia »