SINTÁXĂ s. f. 1. parte a gramaticii care studiază regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. ♦ ~ poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziției și a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare. 2. parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. 3. ~ decorativă = ansamblul regulilor compoziției decorative. 4. (inform.) ansamblul regulilor ce descriu modul de alcătuire a programelor conexe. (< fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis) Vezi definitia »

SUPRAVÍZITĂ s. f. vizită medicală de control care se face după o vizită obișnuită. (< supra¹- + vizită) Vezi definitia »

LEȘUIÁLĂ, leșuieli, s. f. (Reg.) Leșială. – Leșui + suf. -eală. Vezi definitia »

superbombă, superbombe s. f. (tox.) sulfat de cocaină. Vezi definitia »

glucoproteínă s.f. Proteină complexă rezultând din combinarea unei proteine cu o glucidă. (< fr. glucoprotéine) Vezi definitia »