COLOTOMÍE s. f. incizie a colonului³. (<fr. colotomie) Vezi definitia »

DEZASIMILÁȚIE s.f. Dezasimilare; catabolism. [Gen. -iei, var. dezasimilațiune s.f. / < fr. désassimilation]. Vezi definitia »

POLIPEPTIDEMÍE s. f. prezența polipeptidelor în serul sangvin. (< fr. polypeptidémie) Vezi definitia »

FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio) Vezi definitia »

STEREOIZOMERÍE s.f. Proprietate a unor substanțe de a forma stereoizomeri. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréo-isomérie]. Vezi definitia »