IZOLÁNT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant. Vezi definitia »

IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens) Vezi definitia »

ORPIMÉNT s. n. sulfură naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură; auripigment. (< fr. orpiment) Vezi definitia »

PIPERMÉNT, pipermenturi, s. n. Băutură preparată din alcool, sirop de zahăr și esență de mentă. – Din fr. pippermint. Vezi definitia »

LATINIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește latinizarea limbii. [Cf. fr. latinisant]. Vezi definitia »