TURBÉNT, turbente, s. n. (Reg.) Panglică lată, uneori de fir, cu care se împodobește fruntea mireselor îndată după cununie. – Tc. tülbent. Vezi definitia »

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant. Vezi definitia »

CURÁNT, -Ă I. adj. medic ~ = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav. II. s. m. f. cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură. (< it. curante) Vezi definitia »

OCTÁNT s. n. 1. sector de cerc egal cu 4⁵ș. ◊ fiecare dintre cele opt regiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare două câte două. ◊ porțiune a globului egală cu 1/8 din suprafața sa totală. 2. instrument asemănător cu sextantul, dar având limbul de 4⁵ș, pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor lor unghiulare. (< fr. octant, lat. octans) Vezi definitia »

ANTIFERMÉNT s. m. agent care previne, împiedică fermentarea. (< fr. antiferment) Vezi definitia »