AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. 3. (Reg.) Mâncarea de la ora 12 din zi; prânz. 4. (Înv. și arh.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi (1, reg.) miază s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

CUCÚLĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus. Vezi definitia »

bandoală, bandoale, s. f. femeie proastă Vezi definitia »

PEDOGENÉZĂ s.f. 1. Formarea solurilor. ♦ Parte a pedologiei care se ocupă cu formarea solurilor. 3. Reproducere prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. [Var. (2) pediogeneză s.f. / < fr. pédogenèse, cf. gr. pais – copil, genesis – naștere]. Vezi definitia »

CARABÍDĂ, carabide, s. f. (La pl.) Familie de insecte coleoptere alergătoare, care se hrănesc cu omizi, viermi etc.; (și la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. carabides. Vezi definitia »