ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). – Et. nec. Vezi definitia »

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiție; 2. Făcut prin justiție. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius]. Vezi definitia »

SANCTUÁR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; p. gener. locaș de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire. Vezi definitia »

ANTICVÁR s.m. v. anticar. Vezi definitia »

buzunár (-re), s. n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s. n. (furt); buzunăreală, s. f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher. Vezi definitia »